Felicia Marinca

Letiţia (Felicia) Marinca (17 decembrie 1928, Bicazul Ardelean, judeţul Neamţ) este o poetă, prozatoare şi traducătoare. Este fiica Ecaterinei (născută Rogin) şi a lui Aurel Crişan, inginer geometru. Face şcoala primară în Vânători-Neamţ, liceul la Piatra Neamţ, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei. Va absolvi Facultatea de Filosofie, secţia ziaristică (1955) şi Facultatea de Filologie (1963).

Funcţionează ca profesoară la Liceul "Elena Cuza" din Craiova, redactor la "Gazeta învăţământului", la ziarul "Înainte" din Craiova, la Editura pentru Literatură (1960-1969) şi la Editura Albatros (1970-1975). Debutează editorial cu volumul "Freamăt", apărut în 1967. A fost distinsă cu Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române (1985) şi cu Grand Prix de Poesie de l'Enclave des Papes Valréas. Este sora regretatului critic Constantin Crişan.

Poezia scrisă de Felicia Marinca este o meditaţie tandră, fără ostentaţie, fără patetism. Stanţele transpun o atitudine contemplativă, uneori ironică în faţa ireversibilei curgeri a timpului: "Am lăsat în urmă / frânghii sângerate de gleznele mele, / A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte. / Munţii, prăbuşiţi spre a-mi opri pribegia, / pe care i-am luat / şi rezimându-i sub nori / de veghe i-am pus drumului meu".

"Pictura este supremaţia culorii"

(Acest interviu a fost luat cu ocazia consemnării contribuţiei plasticienei Felicia Marinca la centenarul Raul Lebel şi a apărut în ziarul "Azi", nr.4535 din 8 ianuarie 2008)

De curând a apărut, sub îngrijirea lui Adrian Buga şi Andreei Săndulescu, "Albumul Raul Lebel". Ediţia este bilingvă (traducerea în limba franceză îi aparţine Lidiei Ciucă) şi a apărut cu sprijinul Fundaţiei Henry Mălineanu. Despre importanţa apariţiei acestui album am stat de vorbă cu plasticiana şi scriitoarea Felicia Marinca care a lucrat împreună cu editorii la albumul "Raul Egon Lebel.

Dna Felicia Marinca ştiu că sunteţi legată de arta lui Raul Lebel. De curând a apărut şi un album. Despre ce este vorba?
Da. Albumul Raul Lebel, elegant bilingv (este tradus în franceză de Lidia Ciucă), a apărut cu sprijinul Fundaţiei Henry Mălineanu, spre cinstea acesteia, sub îngrijirea lui Adrian Buga şi Andreea Săndulescu, cu un Cuvânt înainte al Alteţei Sale Principelui Radu, concepţia grafică Corina Duma, poate fi încă un select punct de reper. În album sunt reproduse cu fidelitate un număr apreciabil din operele marelui artist. Frumuseţea impunătoare a albumului, precum şi calitatea reproducerilor este rezultatul eforturilor pecuniare şi de suflet ale lui Mălin Mălineanu, a întregii familii şi se înţelege şi nobleţea cu care Casa Regală a sprijinit tinerii îngrijitori ai acestui album monument: Adrian şi Andreea Buga.

Raul Egon Lebel (1907-2006)

Ce v-a atras la pictura lui Lebel?

Pe Lebel îl atrag depărtările. Va părăsi Parisul şi se va stabili undeva la estul Africii, lângă Madagascar, în insula La Réunion şi va rămâne până la sfârşitul vieţii. Expoziţia din Bucureşti a cuprins lucrări de o frumuseţe aproape inegalabilă: de la peisaje - diversificate tematic la natură statică şi de aici la portrete de valoare universală şi apoi, flori, flori multe ce evocă privirea blajină a lui Luchian. Portretele lui Lebel sunt vii: exprimă universul interior al personajelor. Astfel este "Autoportret", în care se poate citi inteligenţa, forţa creatoare a geniului. Ochii cercetători ai artistului întrec intensitatea privirii portretelor lui Holbein. Extrem de viu este şi portretul Anei Lebel, invită la conversaţie, la confesiune. În portretul "Rochia roşie" se poate citi starea de graţie a unei femei îndrăgostite care asteaptă cu emoţie întâmpinarea sentimentului său. De asemeni, portretul "România" revarsă căldura umană, tărie, speranţă, încredere, optimism. De altfel, pe portretele de femei se pot întocmi fişe psihologice. Astfel, portretul "Baticul roşu" e o mostră, în acest sens. Este atât de bine realizat, atât de expresiv, încât îl întrece pe cel al lui Bonnard. "La Cazino", aici, chipul de femeie este rigid, sobru, aproape oficial, încât trimite spre ideea participării la o ceremonie religioasă şi nu la atmosfera degajată, participativă a unui Cazinou.

Lebel a pictat foarte mult flori. Ce părere aveţi despre naturile sale statice?

Şi florile sunt mostre ale excepţionalului. Florile lui Lebel râd şi plâng. Am văzut "Bujorii" din a căror petale picură rouă. Florile transmit o stare de emoţie. Tabloul "Narcise" înfioară prin frăgezimea petalelor, pentru ca Lebel descompune tuşa de culoare până la diafan, iar "Floarea soarelui" trimite spre perfecţiune: e aproape concretă. Are relief. Parafrazându-l pe Lebel: "Pictura este supremaţia culorii", noi putem spune că Lebel este supremaţia roşului, referindu-ne la paleta de culori. Dar acest Roşu nu e numai tehnică, el trimite spre un resort al exploziei interioare a spiritului, a geniului său.

S-ar putea ca aceste lucrări ale acestui pictor cvasi-necunoscut de publicul român să se întoarcă în ţară?

Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român, Muzeul Naţional de Artă al României trebuie să decidă soarta acestui mare artist peregrin, adică să treacă urgent şi necondiţionat la achiziţionarea operei artistului până a nu cădea pradă unor spirite mercantile care s-au încumetat deja să facă negoţ cu arta. Cele vreo 50 de participări la Expoziţii, în Europa şi dincolo de ea, îi slujesc acum drept recomandare către cele trei instituţii menţionate. Faptul că în album este salutat de Casa Regala confirmând grija ce o poartă Familia Regală întru apărarea identităţii naţionale şi a valorilor ţării. În album semnează nume de prestigiu internaţional, galerii de artă, nume familiare nouă, ca editori, Ionel Jianu, Barbu Brezianu, toate reprezentând puncte de reper întru luarea deciziei.