Editura Militară a publicat cea mai importantă carte a secolului: albumul Culorile războiului. Noi credem că pe mapamond, nu a mai avut loc un asemenea eveniment, adică să se dedice o expoziţie şi un album unui eveniment dramatic, cunoscut lumii întregi sub denumirea de Al Doilea Război Mondial.
Se naşte întrebarea: De unde au apărut resursele de tablouri, după mai bine de şase decenii? Aflăm cu admiraţie justificată că un ofiţer al cărui nume rămâne sub anonimat - din modestie - le-a vegheat şi ocrotit, în măsura priceperii sale la artă. A aflat de ele tânărul Adrian Buga, cercetător şi colecţionar, cel care (în 2007) a organizat expoziţia de pictură a celebrului Egon Raul Lebel la Palatul Şuţu.
Tânărul nostru cercetător le-a văzut. Purtau ştampila Serviciului de Propagandă a Ministerului Apărării Naţionale. A înţeles, cutremurat de emoţie că este vorba de nişte valori rătăcite, uitate. Le-a cumpărat. A investit suflet, muncă şi bani. A urmat o muncă sisifică; multe tablouri erau deteriorate, nume şterse. Înlăturarea prafului insinuat vreme îndelungată a impus reguli conforme cu rigorile artei; reconstituirea numelor dintre care unele au fost şterse deliberat din precauţia păstrării secretului naţional (în unele localităţi au avut loc sacrificii umane) a presupus, efectiv o restaurare a tablourilor.
După această etapă tânărul cercetător a intrat într-o astenie creatoare de idei şi mai îndrăzneţe: i-a venit ideea sublimă că aceste tablouri să fie expuse, să fie văzute şi de alţii, astfel ca lumea să descifreze nuanţele războiului. A întocmit un proiect pentru o expoziţie şi un album. A gândit şi a căutat aderenţi ideilor sale. În cele din urmă, pentru demersul său extraordinar, a găsit parteneri: conducerea Editurii Militare, şi pe generalul Cătălin Zisu. Astfel, proiectul său, magistral gândit, a prin viaţă prin publicarea albumului şi deschiderea expoziţiei la Cercul Militar Naţional. Albumul se deschide, semnificativ, cu un portret (în sepia), realizat de Alexandru Ciucurencu intitulat Cap de ostaş. Opera întruneşte virtuţile unui brav ostaş: bărbăţie, curaj, spirit de sacrificiu. Portretul este demn de o prezenţă permanentă în tezaurul artei. Dumitru Gheaţă se înscrie cu un desen dramatic (cărbune) Ostaşul distrus drept replică dură adresată flagelului, după cum şi Leonid Bulencea prezintă chipul desfigurat de bombardamente a Operei Române (acuarelă). Privirea se înfioară la asemenea imagini. Petre Burdea în cercetaşul (desen în peniţă) ne face părtaşi la tensiunea interioară a personajului. Cercetaşul este viu, priveşte pieziş de pe cal, gata să sară să cerceteze împrejurimile. Calul este atent la reacţiile stăpânului său. Comunicarea între om şi patruped înfioară pe privitor. Lucrarea este un document valoros pentru istoricii noştri de artă. Ipostaza soldatului înstrăinat de locurile natale este tema mai multor artişti, de pildă Petre Suţianu în desenul Dor de acasă emoţionează, transmite încărcătura psihică a personajului, soldatul stă pe pământ cu picioarele încrucişate cu mâna stângă la tâmplă, priveşte în gol. pustiit de deznădejde. Portretul este mostră de psihologie a înstrăinatului, pe care autorul a realizat-o magistral. Gheorghe Vânătoru a cărui prezenţă este salutată cu decenii în urmă de Eugen Ionescu, de Frunzetti, Petru Comarnescu, este prezent cu o lucrare filogranată, realizată în peniţă, intitulată Scrisoare acasă. Artistul a realizat atmosfera astfel încât natura participă la emoţia, la nostalgia personajului; aburii amurgului însoţesc zbuciumul interior al ostaşului măcinat de dorul locurilor natale.
Opera bogată în idei ce vizează filosofia vieţii şi a morţii este desenul în sepia a lui Petre Budrea Soldatul stă pe pământ, lângă o troiţă; citeşte într-o carte de rugăciuni. El stă pios. E totuşi echipat. Are cască. Se află într-un moment de repaus. Dialoghează cu prietenii dispăruţi. E vorba de un cimitir de campanie, în care ostaşii îşi fac destăinuiri. A se vedea şi desenul evocator (fără semnătură) intitulat Sacrificiu. Mişcătoare e imaginea soldatului rănit de glonţ a lui Leonid Bulancea.
În acuarela Pe aerodroame, Alexandru Ciucurencu a realizat infinitul; pământul şi cerul se unesc. Ni se evocă pustiul iar Doamna de la Crucea Roşie (creion) al lui Coriolan Munteanu dezvăluie spiritul umanist al unei femei destinate să vegheze la suferinţele oştenilor, milă, îngrijorare, bunătate.
Grupul celor patru pictori care au plecat împreună pe front, întruchipează simbolul solidarităţii umane în faţa vremurilor de restrişte. Ei au dăruit artei lucrări nepieritoare. Toţi sunt prezenţi în album: Alexandru Ţipoia, Sorin Ionescu, Petre Şuţianu, Constantin Mihaleca. Citând acest grup, noi simţim că i-am citat pe toţi cei care au împlinit cronica culorii pe baricadele apărării ţării.
Albumul a fast onorat cu un înalt premiu de către revista Magazin istoric de şi de către Banca Naţională a României prin preşedintele acesteia, Mugur Isărescu. Premiul întruchipează expresia de cinstire a României, a oştenilor ei, cărora li s-au alăturat pictorii, ca oşteni sub drapel şi cercetătorii, care au salvat de la moarte opera lor.
(Observatorul militar, Nr.31, 6-12 august 2008)
(Observatorul militar, Nr.31, 6-12 august 2008)