Inedite Theodor Pallady sosesc din Franţa
O
donaţie dinspre Franţa vine să completeze fericit bogata colecţie Serafina şi
Gheorghe Răuţ, care constituie, de fapt, baza muzeală a casei Pallady-Melnic din
strada Spătarului.

Despre
pictor (consacrat în ţară şi în străinătate) s-a scris o adevarată literatură.
Scriitori, pictori, oameni de ştiinţă, critici de artă, toti au venit cu opinia
lor, pentru a descifra forţa de sugestie, starea emoţională emanate de liniile
desenului, de jocul calm al culorilor. Să amintim doar câţiva: Blaga descoperea
componente ale mişcării materiei, însufleţite de penelul maestrului: "unele culori încep să sune, pe
altele le pipăi". Ionel Jianu stabileşte corespondenţe cu jocul spiritual
al lui da Vinci: "Arta e un cosa
mentale". Comarnescu îl alatura volens-nolens unui curent: "este modem fără să se fi
vrut" (v, Mărturii, prefaţă şi ediţie de Marin Mihalache, Ed. Dacia 1971).
Dan Grigorescu împlineşte o sintetică exegeză a funcţionalităţii estetice a culorii
în creaţia artistului (v. Pictura românească în arta, Ed. Meridiane 1970).
Mai
puţin s-a insistat asupra gânditorului. Pictorul este un cugetator, un
moralist: Jurnalul său (tradus la noi în 1966) se profilează ca un mic tratat
de etică. Fraze cu valoare de cugetare se desprind: "A face artă înseamnă a ajunge la
caracter" - o sentinţă ce poate fi Addenda la un Manual de Teoria Artei şi
chiar parte integrantă a acestuia. Este exigent cu ceilalţi dar şi cu sine: "Să-ti critici opera ca şi cum nu tu
ai fi autorul". Iată şi un fragment către prietenul său Matisse: "Răsfoiesc uneori un album de
desene de ale tale, pe care le-am luat când am părăsit Parisul (1939 n.n.). Le
admir şi le critic, rând pe rând".
El
naşte teoria constructiei portretului: "Trebuie să depăşeşti asemănarea cu modelul şi să te ocupi
de creaţie". Deci un dialog cu sine pentru a pătrunde caracterul modelului
ales.
Desenele
sunt mărturia ideilor din Jurnal: "Femeia care croşetează pentru soldaţi", "La restaurant", "Femeia
în galben" - în toate regăsim armonia interioară pe care o naşte
artistul-gânditor. Lumina vine mai mult dinauntru decât din afară; este relaţia
pe care o creează artistul între natura moartă şi vie, pentru ambianţă şi
atmosferă.
Libertatea
(tehnică) a artistului e surprinzătoare, uneori; el lucrează şi în zaţ de
cafea. Combinaţia de alb-negru, creion colorat, peste care se prelinge o umbră
de acuarelă - discretă - opreşte emoţia şi dă vigoare ideii (v. "Bolnava" şi "Şoricarul'').
0 copie, xerox, după portretul Louisei Buges, am reuşit să obţinem, graţie
amabilităţii Doamnei Dana Bercea de la Muzeul Naţional de Artă. Donaţia franceză
către Muzeul Naţional de Artă român marchează expresia generozităţii -
caracteristică marilor intelectuali.
Felicia Marinca
Cotidianul, 31 mar. 1995. (Pagina culturală)
Cotidianul, 31 mar. 1995. (Pagina culturală)