Inedite Theodor Pallady sosesc din Franţa
O
donaţie dinspre Franţa vine să completeze fericit bogata colecţie Serafina şi
Gheorghe Răuţ, care constituie, de fapt, baza muzeală a casei Pallady-Melnic din
strada Spătarului.
Doamna
Louise Buges din Paris, prietenă şi admiratoare a marelui artist român şi chiar
pictoriţă - prin înclinaţie - (disparută acum doi ani), donează Muzeului, prin
fiul său (Domnul J.B.), un număr de 20 desene şi acuarele ale lui Pallady,
realizate în lunga sa şedere în Franţa.
Despre
pictor (consacrat în ţară şi în străinătate) s-a scris o adevarată literatură.
Scriitori, pictori, oameni de ştiinţă, critici de artă, toti au venit cu opinia
lor, pentru a descifra forţa de sugestie, starea emoţională emanate de liniile
desenului, de jocul calm al culorilor. Să amintim doar câţiva: Blaga descoperea
componente ale mişcării materiei, însufleţite de penelul maestrului: "unele culori încep să sune, pe
altele le pipăi". Ionel Jianu stabileşte corespondenţe cu jocul spiritual
al lui da Vinci: "Arta e un cosa
mentale". Comarnescu îl alatura volens-nolens unui curent: "este modem fără să se fi
vrut" (v, Mărturii, prefaţă şi ediţie de Marin Mihalache, Ed. Dacia 1971).
Dan Grigorescu împlineşte o sintetică exegeză a funcţionalităţii estetice a culorii
în creaţia artistului (v. Pictura românească în arta, Ed. Meridiane 1970).
Mai
puţin s-a insistat asupra gânditorului. Pictorul este un cugetator, un
moralist: Jurnalul său (tradus la noi în 1966) se profilează ca un mic tratat
de etică. Fraze cu valoare de cugetare se desprind: "A face artă înseamnă a ajunge la
caracter" - o sentinţă ce poate fi Addenda la un Manual de Teoria Artei şi
chiar parte integrantă a acestuia. Este exigent cu ceilalţi dar şi cu sine: "Să-ti critici opera ca şi cum nu tu
ai fi autorul". Iată şi un fragment către prietenul său Matisse: "Răsfoiesc uneori un album de
desene de ale tale, pe care le-am luat când am părăsit Parisul (1939 n.n.). Le
admir şi le critic, rând pe rând".
El
naşte teoria constructiei portretului: "Trebuie să depăşeşti asemănarea cu modelul şi să te ocupi
de creaţie". Deci un dialog cu sine pentru a pătrunde caracterul modelului
ales.
Desenele
sunt mărturia ideilor din Jurnal: "Femeia care croşetează pentru soldaţi", "La restaurant", "Femeia
în galben" - în toate regăsim armonia interioară pe care o naşte
artistul-gânditor. Lumina vine mai mult dinauntru decât din afară; este relaţia
pe care o creează artistul între natura moartă şi vie, pentru ambianţă şi
atmosferă.
Libertatea
(tehnică) a artistului e surprinzătoare, uneori; el lucrează şi în zaţ de
cafea. Combinaţia de alb-negru, creion colorat, peste care se prelinge o umbră
de acuarelă - discretă - opreşte emoţia şi dă vigoare ideii (v. "Bolnava" şi "Şoricarul'').
0 copie, xerox, după portretul Louisei Buges, am reuşit să obţinem, graţie
amabilităţii Doamnei Dana Bercea de la Muzeul Naţional de Artă. Donaţia franceză
către Muzeul Naţional de Artă român marchează expresia generozităţii -
caracteristică marilor intelectuali.
Felicia Marinca
Cotidianul, 31 mar. 1995. (Pagina culturală)
Cotidianul, 31 mar. 1995. (Pagina culturală)